Minciuni purtate de vant
si soapte rasar din pamant.
Aud o chemare din umbra,
frica din mine-i adanca...
Nu-i nimeni sa-mi vada privirea.
Incerc, dar nu pot sa-mi inghit uimirea.
Ura din suflet o tin pentru mine
si-ncerc sa-ngrop nevoia de tine...
Raceala din jur imi da fiori
si ma-ntreaba subit: mai crezi sau mori?
Eu raspund doar cu un zambet amar...
Nu-mi mai e nici mie clar...
Abisul ma atrage
si-aud o fiara cum rage...
E-un strigat de-orgoliu ranit...
E-o dragoste cu gust cumplit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu