M-ai smuls de lângă celelalte pagini şi mi-ai spus
că ai nevoie de mine.
Mi-ai vorbit frumos, m-ai atins cu degetele tale
subţiri.
M-ai ales pe mine dintr-atatea. M-ai facut să mă
simt specială, unică.
Abia aşteptam să îmi imprimi pe faţă cuvintele ce
le-ai rostit.
Dar ai pus stiloul jos. Ai renunţat, chiar înainte
să începi.
M-ai dezamăgit.
Am zburat pe geamul pe care l-ai lasat deschis şi am
atins pământul.
M-ai privit cum plutesc. Ai lăsat picăturile de apă
să mă înece.
Am murit, la fel cum au făcut şi cuvintele, pe care
nu le-ai scris.
<3
RăspundețiȘtergere