Scrisoare lui Bacovia

- Am inceput sa vorbesc singura.

Totul cade cu o jale noua.

Tot ce imi doream era sa te intalnesc…dar anii sunt multi…

Si de-atunci multe cadavre s-au descompus.

Te-astept si-acum in parcul cu copaci albi, cu copaci negri,

Si plang pe drumuri si te strig…dar tu nu vii…

Vreau sa-mi raspunzi acum sau maine

Daca mai sunt toate triste…si azi…ca si ieri…

Vreau sa m-asculti si sa-mi soptesti

Ca “ oricine,orice au trait…nimic nu ramane…”

O sa-mi raspunzi acum, acum? Oh! Vis de roza…

-Ce pot sa-ti spun?! Ca sunt flatat ca nu am fost…

de tine uitat…

Dar uite cat e de tarziu…

si vreau sa-ti spun ca

Şi dacă tu mai cauţi,
Păşind prin tăinuitul izvor,
Pe mine nu mă vezi
Poetul a plecat...